chiciu
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (I. necunoscută; II. necunoscută; III. nesigură, cf. srb. kiçe)
Etimologie: (I. necunoscută; II. necunoscută; III. nesigură, cf. srb. kiçe)
1. I. (Banat) șold.
2. coapsă (de animal).
3. II. grind care abia a devenit aparent și pe care începe să răsară o vegetație de sălcii și arini.
4. vârful ascuțit al unui ostrov.
5. III. pădure din care se pot tăia nuiele.