Dictionar

mezozoic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mésozoïque)

1. (din) a treia eră geologică, între paleozoic și neozoic, în care au apărut pentru prima dată mamifere, păsări și pești osoși; era secundară.
 

cainozoic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (engl. cainozoic)

1. I. care se referă la era geologică actuală.
2. care se referă la cainozoic, care aparține cainozoicului.
3. II. eră geologică, care merge de la -65,5 milioane de ani în urmă până în prezent sau, cu alte cuvinte, de la sfârșitul mezozoicului până în zilele noastre; neozoic.
4. (var.) cenozoic.
 

cretacic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Kretazisch)

1. (din) ultima perioadă a mezozoicului, care succedă jurasicului, cu depuneri masive de calcar; cretaceu (II).
 

jurasic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. jurassique)

1. (din) a doua perioadă a mezozoicului.
 

neozoic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. néozoïque)

1. (din) ultima eră geologică, care durează de la sfârșitul mezozoicului până astăzi și în care continuă dezvoltarea mamiferelor și apariția omului; era terțiară; cenozoic.
 

paleozoic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. paléozoïque)

1. (din) a doua eră geologică, dintre precambrian și mezozoic; era primară.
 

rincocefali

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr.. rhynchocéphales)

1. pl. ordin de reptile mezozoice fosile, prin existența coardei dorsale: azi hatteria.