Dictionar

cretaceu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crétacé)

1. adj. (despre roci) de natura cretei.
2. (despre plante) care crește pe sol cretacic.
3. s. n. cretacic.
 

cretacic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Kretazisch)

1. (din) ultima perioadă a mezozoicului, care succedă jurasicului, cu depuneri masive de calcar; cretaceu (II).