OK
X
cretaceu, -ee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. crétacé)
1.
adj.
(despre
roci)
de
natura
cretei.
2.
(despre
plante)
care
crește
pe
sol
cretacic.
3.
s.
n.
cretacic.
cretacic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. Kretazisch)
1.
(din)
ultima
perioadă
a
mezozoicului,
care
succedă
jurasicului,
cu
depuneri
masive
de
calcar;
cretaceu
(II).