Dictionar

etologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éthologie)

1. disciplină având ca obiect studiul moravurilor popoarelor.
2. știință care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor.
3. știința legilor care determină formarea caracterelor.
 

cetologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cétologie)

1. studiu științific al cetaceelor.
 

cosmetologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmétologie)

1. ramură a dermatologiei, studiul și folosirea produselor pentru întreținerea frumuseții.
 

ctetologie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ctetologia
2. FR ctetologie
3. EN ctetology
4. DE Ktetologie
5. RU ктетолоrия
6. HU ktetológia, örökölt jellegek kutatása
 

diabetologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diabétologie)

1. ramură a medicinei care studiază diabetul.
 

erpetologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. erpétologie)

1. parte a zoologiei care studiază reptilele și amfibienii.
 

hietologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyétologie)

1. studiul precipitațiilor.
 

cosmetolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cosmétologue)

1. specialist în cosmetologie.
2. persoană specializată în cosmetică; cosmetician.
 

diabetolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. diabétologue)

1. medic specialist în diabetologie, disciplină care se ocupă cu studiul afecțiunilor diabetice.
 

erpetolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. erpétoloque)

1. specialist în erpetologie, disciplină care studiază amfibienii și reptilele.
 

etolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. etologo)

1. specialist în etologie.
2. (desuet) mim.
 

osteologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ostéologie)

1. ramură a anatomiei care studiază oasele; scheletologie.
 

ctetologie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ctetologia
2. FR ctetologie
3. EN ctetology
4. DE Ktetologie
5. RU ктетолоrия
6. HU ktetológia, örökölt jellegek kutatása