Dictionar

antic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antique, lat. antiquus)

1. adj. care aparține antichității; străvechi.
2. în genul creațiilor din antichitate.
3. (fig.) clasic.
4. s. m. f. cel care aparține popoarelor din antichitate.
 

anticolonialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticolonialisme)

1. mișcare social-politică a popoarelor împotriva colonialismului.
2. sistem, atitudine opusă colonialismului.
3. (antonim) colonialism.
 

antiimperialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anti-impérialisme)

1. mișcare socială împotriva politicii imperialiste de forță și dictat, a tuturor formelor de exploatare și dominație a popoarelor.
 

antropologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropologique)

1. referitor la antropologie.
2. școală ~ă = a) școală întemeiată de Lombroso, care concepea infracțiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susține în mod eronat că viața socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.
 

arabism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arabisme)

1. cuvânt, expresie proprii limbilor arabe.
2. particularitate a civilizației arabe.
3. doctrină politică ce tinde către unirea tuturor popoarelor arabe.
 

arheoetnologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arheo- + etnologie)

1. disciplină care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute; paleoetnologie.