Dictionar

exortație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exhortation, lat. exhortatio)

1. discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare.
 

parenetic, -ă (1)

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. parénétique, it. parenetico)

1. I. care evocă pareneza, discursul moral; moralizator.
2. II. exortație cu caracter moralizator.
 

pareneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. parénèse, gr. parainesis)

1. discurs moral, îndemn la virtute în predicare; exortație.
 

exortare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (exorta)

1. acțiunea de a exorta și rezultatul ei; exortație, înflăcărare.
2. discurs prin care cineva este împins să întreprindă ceva.
3. (fig.) acțiune, eveniment care îndeamnă la ceva.
4. (var.) exhortare.