OK
X
moralizator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. moralisateur)
1.
care
contribuie
la
crearea
unei
atmosfere
morale;
educativ;
moralizant.
capucinadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. capucinade)
1.
afectare
a
devoțiunii.
2.
(fam.)
predică,
discurs
moralizator.
demoralizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. démoralisant)
1.
care
demoralizează;
demoralizator.
demoralizator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. démoralisateur)
1.
care
demoralizează;
care
tinde
sau
urmărește
să-i
determine
pe
oameni
să-și
piardă
încrederea,
curajul;
demoralizant.
2.
(var.)
(înv.)
demoralizatoriu.
3.
(antonime)
moralizant,
moralizator.
edifiant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. édifiant)
1.
care
duce,
prin
exemplu
sau
vorbire,
la
virtute,
la
evlavie;
moral,
moralizator,
educativ.
2.
care
edifică;
care
oferă
cuiva
o
modalitate
decisivă
de
a
se
lumina
sau
de
a-și
forma
o
părere;
edificator.
logos
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (gr., fr. logos)
1.
(în
fil.
materialistă
antică)
ordinea,
rațiunea
cosmică,
ipostază
a
divinității;
formă
superioară
a
gândirii
umane.
2.
(fam.)
cuvântare,
discurs
moralizator.
moralizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. moralisant)
1.
care
face
reflecții
morale,
care
moralizează;
moralizator.
2.
care
ridică
sau
urmărește
să
ridice
simțul
moral,
sentimentele;
moralizator.
3.
(antonime)
demoralizant,
demoralizator.