Dictionar

algoparestezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algoparesthésie)

1. (med.) durere legată de afectarea nervilor rahidieni ai măduvei spinării; parestezie dureroasă.
 

capucinadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capucinade)

1. afectare a devoțiunii.
2. (fam.) predică, discurs moralizator.
 

cașexie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cachexie, cf. gr. kakhexia „stare proastă”)

1. sindrom prin slăbirea progresivă a întregului organism și printr-o insuficiență funcțională a unor organe.
2. condiție caracterizată prin slăbire extremă și afectare gravă a stării generale.
3. (var.) cachexie.
 

concetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. concettismo)

1. tendință artistică și estetică din Italia în sec. XVI, care cultiva o exprimare încărcată, metaforică, cu nuanțe de afectare și de prețiozitate.
 

cultism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cultisme)

1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism.
2. greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puțin banal.
3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă.
 

emfază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emphase, lat., gr. emphasis)

1. exagerare pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine; prețiozitate, afectare, poză.
2. mod de exprimare care denotă emfază (1).