Dictionar

măgărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (măgar + -ie)

1. comportare, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; purtare de măgar.
 

măgărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (măgar + -ie)

1. comportare, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; purtare de măgar.
 

asinian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asinien)

1. referitor la asin; propriu măgarului; de asin, măgăresc.
 

asinitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. asinità)

1. acțiune, vorbire care demonstrează sau amintește de ignoranța măgarului; măgărie.
 

bardou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bardot)

1. animal obținut din încrucișarea unui armăsar cu o măgăriță.
 

crapod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crapaud)

1. boală a picioarelor la cai, măgari, catâri etc., prin inflamații putride ale membranei de sub unghii.
 

culan

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Kulan)

1. (zool.) măgar sălbatic din Asia Centrală; hemion, catâr mongol.