Dictionar

mărinimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mare + inimă + -ie, cf. lat. magnanimitas)

1. sentiment care constă în sacrificarea interesului personal în favoarea altei persoane.
2. bunăvoință și generozitate; atitudine plină de abnegație, bunătate.
3. (învechit) forță morală ; bărbăție, curaj.
4. (var.) (înv.) marinimie.
 

generozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. générosité, lat. generositas)

1. calitatea de a fi generos; mărinimie; dărnicie.
 

larghețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. larghezza)

1. dărnicie, generozitate, mărinimie.
 

liberalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. libéralité, lat. liberalitas)

1. însușirea de a fi liberal; mărinimie, generozitate.
2. act juridic de dispoziție în favoarea cuiva.
 

magnanimitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magnanimité, lat. magnanimitas)

1. mărinimie, noblețe sufletească, generozitate.
 

noblețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. noblesse)

1. calitate, rang de nobil (II).
2. caracter nobil; generozitate, mărinimie, cavalerism; distincție, eleganță.
 

zgârcenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (zgârci + -enie)

1. însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie.
2. pasiune de a aduna bani, bogății prin diferite privațiuni, prin economii exagerate etc.
3. (loc. adv.) cu ~ = (exagerat de) economic; în cantitate mică; fără a exagera (în minus sau în plus); cumpătat.
4. (anton.) galantomie, mărinimie.