Dictionar

pios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pieux)

1. evalvios, cuvios; (p. ext.) însuflețit de dragoste și de respect.
 

piosalpinx

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyosalpinx)

1. inflamație purulentă a trompei uterine.
 

pioscleroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyosclérose)

1. inflamație purulentă asociată cu o hiperplazie a țesutului conjunctiv.
 

piosepticemie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pyosepticémie)

1. (med. vet.) boală infecțioasă gravă, la mânji, viței, miei etc.
2. (med. vet.) septicemie însoțită de leziuni infecțioase purulente; septicemie purulentă.
 

piospermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. engl. pyospermia)

1. (med.) concentrație anormal de mare de globule albe în lichidul spermatic; prezență a puroiului în lichidul spermatic.
 

devot, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dévot, lat. devotus)

1. pios, religios; bigot.
2. devotat.
 

murabit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. murabit)

1. musulman pios venerat ca sfânt în timpul vieții sau după moartea sa; marabu.
 

pietos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. pietoso)

1. (rar) milos, compătimitor; mișcător.
2. demn de milă.
3. (p. ext.) pios, cucernic, evlavios.
 

pietoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. pietoso)

1. (muz.) trist, amar; pios.
 

religios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus)

1. referitor la religie; evlavios, pios.
 

religioso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. religioso)

1. (muzică; ca indicație de execuție) cu evlavie, în mod pios.