OK
X
refuta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. réfuter)
1.
a
combate
cu
argumente
temeinice.
refutabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. réfutable)
1.
care
poate
fi
combătut.
refutație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. réfutation)
1.
acțiunea
de
a
refuta
și
rezultatul
ei;
refutare.
2.
prezentare
scrisă
sau
orală
care
urmărește
să
demonstreze
că
o
afirmație
este
falsă.
3.
(var.)
refutațiune.
4.
(antonime)
aprobare,
confirmare.
confutație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. confutatio, fr. confutation)
1.
act
de
respingere
sau
infirmare;
discurs
sau
scriere
de
refutare;
refutație.
indenegabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. indenegabile)
1.
a
cărui
existență
sau
natură
nu
poate
fi
negată.
2.
care
nu
poate
fi
negat
sau
refutat;
indeniabil.
irefutabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. irréfutabilité)
1.
însușirea
a
ceea
ce
este
irefutabil.
refutație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. réfutation)
1.
acțiunea
de
a
refuta
și
rezultatul
ei;
refutare.
2.
prezentare
scrisă
sau
orală
care
urmărește
să
demonstreze
că
o
afirmație
este
falsă.
3.
(var.)
refutațiune.
4.
(antonime)
aprobare,
confirmare.