OK
X
stipula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. stipuler, lat. stipulari)
1.
a
face
o
stipulație.
stipulant, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f. (desuet)
Etimologie: (fr. stipulant)
1.
(jur.)
persoană
în
fața
căreia
se
obligă
o
altă
persoană
să
execute
obligațiile
de
beneficiar.
stipulație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. stipulation, lat. stipulatio)
1.
(jur.)
prevedere,
clauză
introdusă
într-un
contract,
tratat
etc.
contractual, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. contractuel)
1.
referitor
la
un
contract;
stipulat
printr-un
contract.
contrastalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (contra1- + stalie)
1.
valoarea
penalizării
aplicate
de
armator
navlositorului
pentru
depășirea
timpului
de
încărcare-descărcare
stipulat
în
contract.
stipul
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. stipule, lat. stipula)
1.
(bot.)
apendice
mic
foliaceu
situat
la
baza
pețiolului
unei
frunze;
stipelă.
2.
(var.)
stipulă.
stipula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. stipuler, lat. stipulari)
1.
a
face
o
stipulație.