Rezultate principale (Contract.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. contractus, fr. contrat)
1. convenţie, înţelegere scrisă prin care două sau mai multe părţi se obligă reciproc la ceva.
2. ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuţii; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituţie sau întreprindere cu muncitorii şi funcţionaţii respectivi, reprezentaţi prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă să livreze anumite produse, să presteze un serviciu sau să execute o lucrare, iar cealaltă să plătească preţul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat.
3. teoria ~ului social = teorie raţionalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenţii între oameni.
4. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător.
Rezultate secundare (Contract.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contracter, lat. contrahere)
2. a lua asupra sa o obligaţie.
3. a ~ o datorie = a se împrumuta.
5. tr., refl. (despre muşchi) a (se) strânge, a (se) zgârci.
6. refl. (despre corpuri) a-şi micşora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contractant)
1. (cel) care încheie un contract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contraction, lat. contractio)
1. încordare, spasm al muşchilor, al corpului.
2. reducere a volumului unui corp provocată de răcire, cristalizare etc.
3. ~ gravitaţională = reducere a volumului unei stele datorită forţelor de atracţie gravitaţională.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contractile)
1. capabil de a se contracta (II).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contractilité)
1. însuşire a ţesuturilor organice de a se contracta.
2. proprietate a pământului de a-şi modifica sensibil volumul la variaţii de umiditate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contracteur)
1. care contractează (I, 1).
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. acceptant)
1. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. acquiescer)
1. a accepta condiţiile unei acţiuni juridice, ale unui contract.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Akkordant)
1. persoană care execută lucrări în acord; lucrător contractual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromiotonie)
1. contracţie involuntară la una din extremităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amixie)
1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.
2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)
1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.
5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.
6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.
8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).