OK
X
suficient, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. sufficiens, it. sufficiente)
1.
(și
adv.)
destul,
de
ajuns.
2.
(despre
oameni)
încrezut,
prea
mulțumit
de
sine;
înfumurat.
suficiență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. sufficienza)
1.
faptul
de
a
fi
suficient;
îndestulare.
2.
vanitate;
îngâmfare
ridicolă.
acetazolamidă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétazolamide)
1.
medicament
cu
efecte
diuretice,
folosit
în
insuficiența
cardiacă,
în
ciroză
etc.
acromicrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acromicrie)
1.
stare
anormală
prin
insuficiența
secreției
hormonului
de
creștere
al
hipofizei,
prin
dezvoltarea
insuficientă
a
extremităților
și
a
craniului.
agenezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agénésie)
1.
absență,
nedezvoltare
a
glandelor
genitale.
2.
incapacitate
de
reproducere
biologică,
sterilitate.
3.
dezvoltare
embrionară
insuficientă.
agenosomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agénosomie)
1.
dezvoltare
insuficientă
a
organelor
sexuale.
anepifizie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (an- + epifiză)
1.
(med.)
insuficiență
sau
absență
a
secreției
glandei
pineale
(epifiză);
apinealism.
anhidremie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anhydrémie)
1.
(med.)
diminuare
sau
insuficiență
a
cantității
de
apă
din
sânge.