Dictionar

ajunsătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (ajuns + -ătură)

1. dare sau luare de mită; mituire.
 

neajuns

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ne- + ajuns)

1. greutate, dificultate, neplăcere, necaz.
2. lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj.
3. a-i face cuiva ~uri = a-i cauza neplăceri, a-l șicana.
4. (înv. și reg.) neagiuns.
 

adolescent, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adolescent, lat. adolescens)

1. persoană ajunsă la adolescență; cineva care a ajuns la pubertate, dar nu este încă adult.
2. (antonime) adult, bătrân, vârstnic.
 

adult, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adulte, lat. adultus)

1. adj. deplin dezvoltat.
2. adj., s.m.f. (ființă, organ) ajuns la maturitate.
 

baby

Parte de vorbire:  s.m. invar.  
Etimologie: (engl. baby)

1. persoană foarte tânără, în special de la concepție sau naștere până la câțiva ani sau până când mersul este pe deplin stăpânit; bebe.
2. băiat sau fată care nu a ajuns încă la adolescență; copil.
 

chanson

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chanson)

1. compoziție vocală polifonică, cu text francez, ajunsă la înflorire în epoca Renașterii.
 

civilizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (civiliza)

1. ajuns la un nivel corespunzător de civilizație.
2. (fig.) manierat, politicos.
 

decadentism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décadentisme)

1. denumire dată unor curente literar-artistice de la sfârșitul sec. XIX, caracterizate prin disoluție a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori.
2. mișcare literar-artistică europeană, caracterizată prin revolta împotriva rigidităților școlii parnasiene, cultivarea brutală a inovațiilor formale și a senzațiilor tari, prin rafinament stilistic ajuns la apogeu care se va dizolva în simbolism.