Dictionar

talion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. talion)

1. pedeapsă, răzbunare în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima.
2. legea ~ului = lege penală la unele popoare din vechime, potrivit căreia vinovatul era tratat în același chip în care a procedat cu victima sa.
 

batalion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pol., rus. batalion, it. bataglione)

1. subunitate militară din mai multe companii.
2. (fig.; fam.) mulțime (de ființe).
 

batalionar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bataillonnaire)

1. care aparține unui batalion, care se referă la un batalion (ex. structură ~ă).
 

companie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. companniia, fr. compagnie, it. compagnia)

1. subunitate militară care intră în compunerea batalionului.
 

diligență 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diligence)

1. trăsură mare cu cai, folosită în trecut, la transportul regulat de poștă și călători pe distanțe lungi; poștalion.