administrativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.
2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.
3. care emană de la un organ de administrație.
4. pe cale ~ă = prin organele de administrație.
5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.
6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.
7. II. instituție de administrație; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.

analist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. analyste)

1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.

batalion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pol., rus. batalion, it. bataglione)

1. subunitate militară din mai multe companii.
2. (fig.; fam.) mulțime (de ființe).

competitivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. compétitivité)

1. calitatea de a fi competitiv.
2. aptitudinea unui individ sau a unui grup de a face față concurenței.
3. (economie) capacitatea unei oferte, a unei companii de a afronta concurența cu șanse de succes.

concesiona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (conces/ie/ + -iona)

1. a acorda unei companii dreptul de a opera; a da în concesiune.
2. a aloca, de către stat, terenuri sau resurse naturale cu titlu gratuit sau contra cost, în vederea dezvoltării acestora.

conglomerat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conglomérat)

1. rocă sedimentară detritică, formată prin cimentarea bolovănișurilor și pietrișurilor transportate de ape; conglomerație.
2. (tehn.) masă de materiale aglomerate cu ajutorul unui liant.
3. (ec.) formă de monopol prin fuziunea unor companii care își desfășoară activitatea în cele mai diverse ramuri și sectoare de producție.
4. (fig.) îngrămădire de lucrări, de aspecte diferite.