Dictionar

conubiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. conubium „căsătorie”)

1. (livr.) uniune de două persoane, de obicei, care creează o legătură de familie și atrage după sine drepturi și responsabilități legale, sociale și/sau religioase; căsătorie.
2. (bot.) introducere a vlăstarului unei plante într-o altă plantă, de obicei de specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi; altoire.
 

progenitură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. progéniture)

1. vlăstar, urmaș, odraslă, pui al unui animal.
 

rejeton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rejeton)

1. mlădiță, lăstar.
2. (fig.) vlăstar, descendent, urmaș.
 

telom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télôme)

1. parte tânără a unei plante, din care se dezvoltă cormul; mlădiță, vlăstar.