Dictionar

autentic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. authentique, lat. authenticus)

1. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut.
2. (despre acte) întocmit cu toate formele legale.
 

bandit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bandit, it. bandito)

1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; gangster, brigand, tâlhar.
2. (fam.) persoană criminală, persoană care săvârșește acțiuni ilegale.
3. (fig.) persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.
 

banditism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. banditisme)

1. mulțimea de activități ilegale ale bandiților.
2. act, faptă violentă săvârșită de o bandă; tâlhărie.
 

coerciție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coercition, lat. coercitio)

1. constrângere (mai ales pentru a impune respectarea obligațiilor legale).
 

consensual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consensuel)

1. bazat pe consens, care a fost acceptat de marea majoritate; care se face cu asentimentul tuturor părților.
2. (drept) care se formează prin acordul părților.
3. (jur.) contract ~ = contract care se încheie prin simplul acord al părților.
4. uniune ~ă = conviețuire a unui cuplu fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; concubinaj.
5. (antonim) conflictual.
 

conubiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. conubium „căsătorie”)

1. (livr.) uniune de două persoane, de obicei, care creează o legătură de familie și atrage după sine drepturi și responsabilități legale, sociale și/sau religioase; căsătorie.
2. (bot.) introducere a vlăstarului unei plante într-o altă plantă, de obicei de specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi; altoire.