OK
X
algebră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. algèbre, lat. algebra)
1.
ramură
a
matematicii
care
studiază
generalizările
operațiilor
aritmetice.
algebric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. algébrique)
1.
care
se
referă
la
algebră;
care
folosește
algebra;
care
este
obținut
prin
algebră.
2.
care
conține
doar
numere,
litere
și
operatori
aritmetici.
3.
(prin
analogie)
care
este
caracterizat
de
rigoare
și
abstractizare.
algebrist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. algébriste)
1.
specialist
în
algebră.
2.
matematician
care
cunoaște,
practică
sau
predă
algebra.