OK
X
apocopă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apocope, lat. apocopa)
1.
cădere
a
consoanei
finale
a
unui
cuvânt
sau
a
unei
silabe
de
la
sfârșitul
acestuia.
2.
fractură
cu
pierderea
unei
părți
a
osului.
apocopa 2
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. apocoper)
1.
a
transforma
un
cuvânt
prin
eliminarea
unor
litere
sau
silabe
finale
(ex.
auto
pentru
automobil).
apocopat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. apocopé)
1.
care
a
suferit
o
apocopă;
format
prin
apocopă.
2.
la
care
ultimele
litere
sau
silabe
au
fost
șterse.
apocopat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. apocopé)
1.
care
a
suferit
o
apocopă;
format
prin
apocopă.
2.
la
care
ultimele
litere
sau
silabe
au
fost
șterse.