Dictionar

apocopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apocope, lat. apocopa)

1. cădere a consoanei finale a unui cuvânt sau a unei silabe de la sfârșitul acestuia.
2. fractură cu pierderea unei părți a osului.
 

apocopa 2

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. apocoper)

1. a transforma un cuvânt prin eliminarea unor litere sau silabe finale (ex. auto pentru automobil).
 

apocopat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apocopé)

1. care a suferit o apocopă; format prin apocopă.
2. la care ultimele litere sau silabe au fost șterse.
 

apocopat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apocopé)

1. care a suferit o apocopă; format prin apocopă.
2. la care ultimele litere sau silabe au fost șterse.