Dictionar

berbeci

Parte de vorbire:  vb. tr. (popular)  
Etimologie: (berbec)

1. a izbi, a lovi puternic.
 

cocorat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cocor + -at)

1. care are picioare lungi.
2. (despre berbeci) care are coarnele frumos răsucite.
3. (reg.) cu cârlionți; încrețit.
 

hârdoa

Parte de vorbire:  interj. (reg.)  
Etimologie: (cf. hârdoc)

1. strigăt cu care se alungă berbecii.
2. (var.) hordoa, hurdoa.
 

pagalău

Parte de vorbire:  adj. m. (reg.)  
Etimologie: (pag + -alău)

1. (despre berbeci) care are lână roșcată.
 

tecle

Parte de vorbire:  s.f. pl. (Muntenia)  
Etimologie: (Tecla)

1. (expr.) ~le berbecilor = sărbătoare religioasă creștină care se ține în septembrie sau în ianuarie de către proprietarii de oi.
2. (var.) (reg.) ticle.
 

berbecar

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (berbec + -ar)

1. I. păstor de berbeci; bărbăcar.
2. (înv., pop.) sărbătoare populară celebrată pe 26 septembrie.
3. II. (reg) cojoc lung cu lână mare; sarică, burcă.
 

berbecărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (berbec + -ărie)

1. turmă de berbeci.
2. cârd de berbeci aleși dintre oi (toamna, după Sfânta Mărie).
3. țarc unde se țin berbecii despărțiți de oi.
4. locul unde pășunează berbecii.
5. (var.) bârbâcărie.