Dictionar

turmalină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tourmaline)

1. mineral din silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu cu bor, cristalizați și frumos colorați, folosit ca piatră semiprețioasă, în industria optică, în radiotehnică etc.
 

gregar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. grégaire, lat. gregarius)

1. adj. (despre animale) care trăiește în cete, în grupuri compacte.
2. (fig.) spirit ~ = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă.
3. s. m. membru al unei fracțiuni politice, al unei organizații, lipsit de orice inițiativă autonomă.
4. (ciclism) cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe șosea.
 

rubelit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rubellite)

1. turmalină roz, piatră semiprețioasă.
 

berbecărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (berbec + -ărie)

1. turmă de berbeci.
2. cârd de berbeci aleși dintre oi (toamna, după Sfânta Mărie).
3. țarc unde se țin berbecii despărțiți de oi.
4. locul unde pășunează berbecii.
5. (var.) bârbâcărie.
 

vașniță

Parte de vorbire:  s.f. (Transilvania)  
Etimologie: (necunoscută)

1. turmă de porci; porcărie, (reg.) porcăreață.
2. coteț pentru porci; cocină.
 

târlă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sb. trlo)

1. loc neîmprejmuit și neacoperit unde se adună și se odihnesc vitele aflate la pășune; stână; oierie.
2. (prin ext.) stâna cu toate dependințele ei.
3. turmă de oi; grup mare de oi.