Dictionar

biber

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (germ. Biber)

1. I. (zool.) mamifer rozător semiacvatic, cu blană prețioasă, care trăiește în colonii; castor.
2. II. blană de castor; blana prelucrată a acestui animal.
 

biberet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biberett)

1. blăniță de miel de culoare maro-roșcată.
2. pluș gri sau maro, cu părul din lână ori din fibre sintetice, folosit pentru garnituri de gulere, manșete etc.
 

biberon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biberon)

1. flacon având la gură o tetină, pentru sugari.
 

castor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. castor)

1. s. m. mamifer rozător semiacvatic care își face cuiburi pe marginea râurilor; biber.
2. s. n. blana prelucrată a acestui animal.
3. postav din păr de castor (I).
 

tetină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tétine)

1. piesă de cauciuc, găurită la un capăt, care imită sfârcul mamelei, atașându-se la biberon.