Dictionar

maro

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. marron, it. marrone, germ. Marone)

1. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu.
 

maroană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. marron, it. marrone, germ. Marone)

1. castană comestibilă, coaptă sau preparată cu sirop de zahăr.
 

marocan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. marocain)

1. (locuitor) din Maroc.
2. (s. n.) dialect arab vorbit în Maroc.
 

marochin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maroquin, it. marochino)

1. piele fină de capră tăbăcită vegetal; material care imită o astfel de piele.
 

marochinărie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maroquinerie)

1. meseria marochinierului; industrie de obiecte din marochin; magazin de asemenea obiecte.
2. obiecte din marochin sau din orice fel de piele.
 

marochinier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maroquinner)

1. lucrător calificat în marochinărie.
 

maron, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. marron)

1. (despre animale domestice) care a revenit în starea de sălbăticie.
 

acaju

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acajou, port. acaju)

1. s. m. arbore tropical din America și Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roșcat; mahon.
2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.
 

bendix

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bendix)

1. (la automobile, avioane etc.) mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului.
 

biberet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biberett)

1. blăniță de miel de culoare maro-roșcată.
2. pluș gri sau maro, cu părul din lână ori din fibre sintetice, folosit pentru garnituri de gulere, manșete etc.
 

bric (2)

Parte de vorbire:  I. adj. invar., II. s.n.  
Etimologie: (fr. brique)

1. I. care este de culoarea cărămizii; cărămiziu.
2. II. culoare roșie fadă care trage spre maro; culoarea cărămizie.
 

cromafin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chromaffine)

1. (despre celule) care se colorează ușor, de care coloranții se prind ușor.
2. (citologie) se spune despre celulele care, sub acțiunea sărurilor de crom, prezintă pe secțiuni histologice o culoare maronie caracteristică; feocrom.
 

dalmațian 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dalmatien)

1. câine de agrement, decorativ, rezistent, cu blana albă acoperită cu mici pete negre sau maro închis.