Dictionar

coaptație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coaptation)

1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiași individ formate independent unul de altul, unul în cavitate și celălalt în relief.
2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate.
 

chec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. cake)

1. sort de prăjitură englezească coaptă în forme, din aluat gros și dulce cu ingrediente (nuci, stafide, rahat etc.).
 

maroană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. marron, it. marrone, germ. Marone)

1. castană comestibilă, coaptă sau preparată cu sirop de zahăr.
 

pizza

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. pizza)

1. mâncare tipic italienească, din aluat garnisit cu brânză, carne, pește, roșii și condimente, coaptă în cuptor.
 

poliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. polir)

1. a prelucra piese cu ajutorul polizorului.
2. a lamina la rece foi de tablă subțire, recoaptă și decapată, care urmează să fie cositorită.
 

risolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rissole)

1. prăjitură din aluat în formă de semilună ori rotundă, prăjită sau coaptă și umplută cu diferite compoziții.
 

brânzoaică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (brânză + -oaică)

1. prăjitură făcută din cocă umplută cu brânză, coaptă sau prăjită în bucăți mici.
2. bucată de brânză de vacă în formă rotundă.