Dictionar

capișon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capuchon)

1. bonetă de lână, din stofă groasă, cu unul sau două colțuri.
2. (constr.) apărătoare la coșul de fum.
3. harnașament de protecție a capului și gâtului contra insolației la caii de curse.
 

cuculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuculle, lat. cucullus, glugă)

1. veșmânt cu glugă din stofă groasă și aspră, purtat de călugării catolici.
2. (bot.) organ concav în formă de capișon.
 

cuculiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. cuculliformis)

1. (despre frunze, flori) în formă de cornet sau capișon; cuculat.
 

șaperon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chaperon)

1. capișon care acoperea capul și gâtul până la umeri, purtat de bărbați și femei în evul mediu.
2. (fig.) femeie în vârstă care întovărășește în lume o fată sau o femeie tânără.
 

CUCULI- (1)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. cucullus „glugă”)

1. „glugă, capișon, cornet”.
 

cuculifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cucullifère)

1. (despre organe vegetale) care este prevăzut cu cornet sau cu capișon.
 

cuculat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. cucullatus)

1. (despre flori) în formă de glugă sau capișon.