Dictionar

banderilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banderille, sp. banderilla)

1. suliță mică cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor.
 

capelină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capeline, it. cappellina)

1. coif de fier în evul mediu care acoperea și ceafa, purtat de pedestrași.
2. bandaj circular pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea aparatelor și protezelor chirurgicale.
3. pălărie de damă cu boruri foarte largi.
 

CERVIC-, CERVICO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cervic/o/, cf. lat. cervix „ceafă”)

1. „gât, ceafă; col uterin”.
 

cervicobrahialgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cervico-brachialgie)

1. nevralgie a plexului cervicobrahial, prin dureri localizate la ceafă, gât și membrele superioare (brațe).
 

coc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coque)

1. pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și adunat pe ceafă, ori în creștetul capului.
 

inion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inione, gr. inion)

1. protuberanță externă a osului occipital; ceafă.