OK
X
obsedant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. obsédant)
1.
care
obsedează;
care
chinuiește
mintea
(simțurile)
cu
prezența
sa
continuă;
chinuitor.
striga
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. strige, lat. striga)
1.
vampir
imaginat
ca
o
femeie
care
chinuiește
copiii,
ia
mana
de
la
vaci
etc.
2.
pasăre
răpitoare
de
noapte,
galben-roșcată
și
cu
pete
brune,
care
se
hrănește
cu
șoareci.
3.
fluture
cap-de-mort.
chinuitor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (chinui + -tor)
1.
adj.
care
chinuiește,
care
provoacă
un
chin
fizic
sau
moral.
2.
s.m.
persoană
care
supune
pe
cineva
la
chinuri.
3.
s.f.
(înv.)
instrument
de
tortură.
chinzuitor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f. (înv., reg.)
Etimologie: (chinzui + -[i]tor)
1.
persoană
care
chinuiește;
chinuitor,
torționar.