Dictionar

autoflagela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. autoflageller)

1. refl. a se supune singur unor chinuri fizice sub impulsul unor credințe mistice.
 

damna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. damner, lat. damnare)

1. a condamna la chinurile infernului.
2. a blestema, a reproba.
 

damnat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. damné, lat. damnatus)

1. condamnat la chinurile infernului.
2. blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul public.
 

damnațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. damnation, lat. damnatio)

1. osândire la chinurile infernului.
2. blestem.
 

martir, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., lat., gr. martyr)

1. mucenic (al bisericii).
2. cel care îndură chinuri pentru convingerile sale.
 

tantalic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (I. fr. tantalique, din Tantal, personaj mitic; II. fr. tantalique, din tantale + -ique)

1. I. (despre chinuri) care se referă la suferințe provocate de dorințe, nevoi ce nu pot fi împlinite.
2. II. (chimie) legat de tantal, care aparține tantalului.