OK
X
blestemare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. blestema)
1.
invocare
a
unei
nenorociri
(sau
a
mâniei
divine)
împotriva
cuiva;
blestem.
2.
(înv.)
vorbă
sau
expresie
injurioasă;
înjurătură.
3.
(înv.)
hulă.
anatemiza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după fr. anathémiser, anathématiser, lat. anathemisare)
1.
a
arunca
anatema
asupra
cuiva;
a
pronunța
o
excomunicare
împotriva
cuiva.
2.
a
blestema,
a
declara
ca
aparținând
răului.
blasfem
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. blasphème)
1.
blasfemie,
hulă.
2.
blestem.
damna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. damner, lat. damnare)
1.
a
condamna
la
chinurile
infernului.
2.
a
blestema,
a
reproba.
damnabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. damnable, lat. damnabilis)
1.
care
merită
să
fie
blestemat,
condamnat.
damnat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. damné, lat. damnatus)
1.
condamnat
la
chinurile
infernului.
2.
blestemat,
reprobat,
care
și-a
atras
oprobriul
public.
damnațiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. damnation, lat. damnatio)
1.
osândire
la
chinurile
infernului.
2.
blestem.