autoflagela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. autoflageller)

1. refl. a se supune singur unor chinuri fizice sub impulsul unor credințe mistice.

capsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).
2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc.
3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc.
4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.
5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.

inițiator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. initiateur)

1. (cel) care inițiază ceva.
2. s. m. promotor (II).
3. exploziv, sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanșării unei explozii.
4. s. n. dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor.

inițiere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (iniţia)

1. acțiunea de a (se) iniția.
2. provocare a unei explozii, a unei reacții cu ajutorul impulsului inițial.

pirobalistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyrobalistique)

1. disciplină care studiază lansarea proiectilelor prin arderea unor substanțe capabile să le dea impulsul necesar.

săltând, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (vb. sălta)

1. (despre ființe) care se mișcă sprinten, vioi; săltăreț.
2. care se mișcă (repetat, ritmic) de sus în jos și invers (sub impulsul unei forțe externe); săltăreț.