aldimine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aldimines)

1. substanțe care derivă de la aldehide, care, prin reducere, dau amine primare.

bitumine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bitumines)

1. materii din scoarța pământului din hidrocarburi și din diferite alte substanțe organice.

catecolamine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catécholamines)

1. compuși aromatici aminați de tipul adrenalinei.

miner

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. mineur)

1. muncitor care lucrează într-o mină.
2. (înv.) soldat însărcinat cu munca minieră.
3. (criptomonedă) persoană care practică mineritul.

mineral, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (rus. mineral, fr. minéral, lat. mineralis)

1. adj. referitor la minerale, care conține minerale.
2. apă ~ă = apă în a cărei soluție se află săruri, substanțe radioactive, gaze.
3. de piatră.
4. s. n. corp solid, care se află în natură cristalizat, sau amorf (în interiorul, sau la suprafața pământului).

mineralier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. minéralier)

1. navă specială pentru transportul de minereuri.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

actiniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinium)

1. element chimic radioactiv din minereurile de uraniu.

aculeu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aculeus)

1. (bot.) vârf ascuțit sau altă proeminență care crește pe o plantă; ghimpe, spin, ac.

acvacultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaculture)

1. creștere a animalelor și a plantelor acvatice: acvicultură, maricultură.
2. cultură, fără pământ, într-o soluție de săruri minerale.

adelfie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphie)

1. (bot.) concreștere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri).
2. (bot.) reunirea în fascicule a staminelor prin filamentele lor.

aeraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.