miner

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. mineur)

1. muncitor care lucrează într-o mină.
2. (înv.) soldat însărcinat cu munca minieră.
3. (criptomonedă) persoană care practică mineritul.

mineral, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (rus. mineral, fr. minéral, lat. mineralis)

1. adj. referitor la minerale, care conține minerale.
2. apă ~ă = apă în a cărei soluție se află săruri, substanțe radioactive, gaze.
3. de piatră.
4. s. n. corp solid, care se află în natură cristalizat, sau amorf (în interiorul, sau la suprafața pământului).

mineralier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. minéralier)

1. navă specială pentru transportul de minereuri.

mineraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. minéraliser)

1. tr., refl. (despre metale) a (se) transforma în mineral.
2. tr. a modifica apa prin descompunerea substanțelor minerale.
3. a da aspect de mineral.

mineralizație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. minéralisation)

1. mineralizare.
2. depozitare a unor substanțe minerale în țesuturile vii.

mineralizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. minéralisateur)

1. adj. care preface un metal în mineral, combinându-se cu el; mineralizant.
2. s. n. substanță care favorizează formarea sau cristalizarea unor minerale.

mineralog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (rus. mineralog, germ. Mineralog)

1. specialist în mineralogie, știință care se ocupă cu studiul complex al mineralelor; (înv.) mineralist, (înv.) mineralizator, (înv.) mineralogist.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

actiniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinium)

1. element chimic radioactiv din minereurile de uraniu.

acvacultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaculture)

1. creștere a animalelor și a plantelor acvatice: acvicultură, maricultură.
2. cultură, fără pământ, într-o soluție de săruri minerale.

aerolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérolithe)

1. meteorit dintr-o masă minerală incandescentă.

afloriment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affleurement)

1. unde rocile, mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafață, datorită eroziunii.

aglomerat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglomérat)

1. adj. îngrămădit, adunat în grămadă.
2. (despre spații) suprapopulat, ticsit.
3. s.n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte.
4. îngrămădire de materiale vulcanice.
5. produs obținut prin aglomerarea minereurilor.