afloriment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affleurement)

1. unde rocile, mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafață, datorită eroziunii.

diabaz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Diabas, fr. diabase)

1. rocă magnetică efuzivă, verzuie sau cenușie, în care mineralele componente sunt transformate.

diamant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diamant, /3/ germ. Diamant)

1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor și transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră prețioasă, ca abraziv etc.
2. unealtă formată dintr-o bucățică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se folosește la tăiatul sticlei.
3. linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu țăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică.
4. cel mai mic corp de literă de tipar.
5. extremitatea inferioară a fusului unei ancore.

inorganic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inorganique)

1. care nu este organizat ca animalele sau plantele; anorganic.
2. califică corpurile care nu sunt organizate și care pot crește numai prin juxtapunere, cum ar fi mineralele.
3. (antonim) organic.

mineralogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. minéralogie, germ. Mineralogie)

1. știință care studiază mineralele ce intră în constituția globului terestru.

mineralurgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. minéralurgie)

1. știință care studiază aplicarea cunoștințelor mineralogice în industrie; arta de a trata mineralele pentru a le face mai utile.