Dictionar

colorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. coloration)

1. colorare.
2. metodă de laborator, constând în tratarea preparatelor microscopice, după o prealabilă fixare, cu diferiți coloranți.
 

colorație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT coloratio
2. FR coloration
3. EN colouring
4. DE Färbung
5. RU окрaщивaние
6. HU színeződés
 

pigmentație; colorație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pigmentatio
2. FR pigmentation; coloration
3. EN pigmentation; colouring
4. DE pigmentation; färbung
5. RU пиrмептaция; окрaскa
6. HU pigmentáció, színeződés
 

acrocianoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocyanose)

1. colorație violacee a extremităților membrelor, datorată unei tulburări a circulației sângelui.
 

acroeritroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acro-érythrose)

1. (med.) colorație în roșu a extremităților.
 

alocromazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allochromasie)

1. modificare a colorației pielii.
2. (poligr.) percepere incorectă a culorilor.
 

anizocromie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisochromie)

1. inegalitate în intensitatea de colorație a globulelor roșii din sânge.
 

azura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. azurer)

1. a albăstri ușor produsele textile albe, pentru a îndepărta slaba colorație galbenă pe care acestea o au la început.
 

colorimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie)

1. metodă de determinare a caracteristicilor unei culori.
2. măsurare a intensității colorației lichidelor.
3. știință care studiază determinarea și clasificarea culorilor.