Dictionar

contravenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contravention)

1. încălcare a dispozițiilor unei legi, ale unui regulament etc., care se sancționează cu o pedeapsă ușoară (amendă sau sancțiune administrativă).
 

contravenient, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kontraveninte, după fr. contrevennant)

1. cel care săvârșește o contravenție.
 

contravențional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contraventionnel)

1. referitor la contravenție.
 

proces-verbal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. procès-verbal)

1. document întocmit de o autoritate competentă și care constată un fapt, un delict, o contravenție etc.
2. raportul a ceea ce a fost spus sau făcut într-o ședință, întrunire sau circumstanță oficială.