Dictionar

croșetat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. croșeta)

1. faptul de a croșeta; împletire manuală cu croșeta; croșetare.
 

croșetat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. croşeta)

1. împletit cu croșeta.
 

bertă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berthe)

1. broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei.
 

croșetare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (I. croşetă; II. vb. croșeta)

1. I. punere în croșete (paranteze drepte) a unor cuvinte sau porțiuni de text (folosit de cenzură).
2. II. acțiunea de a croșeta; croșetat.
 

lasetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lacet)

1. cordon croșetat îngust, drept sau rotund, din care se fac dantele.
2. obiect de decorație interioară din acest cordon.