croșeta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. crocheter)

1. a împleti (dantele) cu croșeta.

croșetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crochet)

1. dispozitiv, instrument în formă de cârlig.
2. ac lung cu vârful în formă de cârlig cu care se lucrează diferite împletituri (dantele) din ață, lână etc.
3. tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie.
4. piesă de oțel de forma unui cui cu cap lățit cu găuri, în solidarizarea îmbinărilor de lemn.
5. paranteză dreaptă.

croșetare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (I. croşetă; II. vb. croșeta)

1. I. punere în croșete (paranteze drepte) a unor cuvinte sau porțiuni de text (folosit de cenzură).
2. II. acțiunea de a croșeta; croșetat.

croșetat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. croșeta)

1. faptul de a croșeta; împletire manuală cu croșeta; croșetare.

croșetat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. croşeta)

1. împletit cu croșeta.

bertă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berthe)

1. broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei.

croșeta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. crocheter)

1. a împleti (dantele) cu croșeta.

croșetare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (I. croşetă; II. vb. croșeta)

1. I. punere în croșete (paranteze drepte) a unor cuvinte sau porțiuni de text (folosit de cenzură).
2. II. acțiunea de a croșeta; croșetat.

croșetat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. croşeta)

1. împletit cu croșeta.

lasetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lacet)

1. cordon croșetat îngust, drept sau rotund, din care se fac dantele.
2. obiect de decorație interioară din acest cordon.

croșetat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. croșeta)

1. faptul de a croșeta; împletire manuală cu croșeta; croșetare.