Dictionar

cravașă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cravache)

1. vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, la călărie.
 

deburaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. débourrage)

1. acțiunea de a debura și rezultatul ei; deburare.
2. deșeurile obținute în urma acestei operații.
3. fază de pregătire a cailor tineri pentru călărie, urmărind dezvoltarea fizică, precum și formarea caracterului și a reflexelor condiționate.
 

dromader

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dromadaire, lat. dromaderius)

1. cămilă cu o singură cocoașă din nordul Africii și din sud-vestul Asiei, la călărit și transport.
 

echitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. équitation, lat. equitatio)

1. arta de a călări; tehnica de a conduce un cal sub acțiunea umană; călărie.
2. (var. înv.) echitațiune, echităciune, ecitațiune, ecuitațiu (s.n.), ecvitațiune, equitațiune.
 

galopa

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. galoper)

1. (despre cai) a alerga în galop.
2. (despre oameni) a călări un cal în galop.
3. (prin ext.) a merge foarte repede.
4. (despre motoare cu ardere internă) a funcționa neregulat, cu variații mari ale vitezei unghiulare a arborelui motor.
 

hipism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hippisme)

1. sport practicat cu caii (de curse); călărie.