Dictionar

emfază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emphase, lat., gr. emphasis)

1. exagerare pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine; prețiozitate, afectare, poză.
2. mod de exprimare care denotă emfază (1).
 

ampolozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. ampollosità)

1. redundanță și sofisticare în vorbire și scris; emfază (în stil); retorism.
2. (antonim) sobrietate.
 

decreta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décreter)

1. a da un decret; a hotărî prin decret.
2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentențios; a emite o părere categorică.
 

emfatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. emphatique)

1. (și adv.) plin de emfază; nenatural, bombastic.
 

emfază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emphase, lat., gr. emphasis)

1. exagerare pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine; prețiozitate, afectare, poză.
2. mod de exprimare care denotă emfază (1).
 

grandilocvent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. grandiloquent)

1. (despre stil) plin de emfază, bombastic.
 

magnilocvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. magniloquenza)

1. gravitate, emfază, grandilocvență; bombasticism.