empiriocritic, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (rus. empiriokritik)
Etimologie: (rus. empiriokritik)
1. I. referitor la empiriocriticism, doctrină bazată pe critica valorii obiective a științei.
2. II. adept al empiriocriticismului.