OK
X
exorta
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. exhorter, lat. exhortari)
1.
a
înflăcăra,
a
îndemna,
a
încuraja
prin
cuvinte
persuasive
pe
cineva
să
facă
ceva
2.
(var.)
(înv.)
a
esorta,
a
exhorta.
exortare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (exorta)
1.
acțiunea
de
a
exorta
și
rezultatul
ei;
exortație,
înflăcărare.
2.
discurs
prin
care
cineva
este
împins
să
întreprindă
ceva.
3.
(fig.)
acțiune,
eveniment
care
îndeamnă
la
ceva.
4.
(var.)
exhortare.
exortat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (exorta)
1.
(despre
o
persoană
etc.)
încurajat
prin
cuvinte
persuasive
să
facă
ceva;
îndemnat,
înflăcărat.
2.
(var.)
exhortat.