Dictionar

etimologist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. étymologiste)

1. specialist care studiază etimologia, filiația sau originea cuvintelor; etimolog.
 

etnogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ethnogenèse)

1. proces de formare a unui popor; etnogenie.
2. ramură a antropologiei care studiază originea și filiația raselor și a popoarelor.
 

etnogenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ethnogénie)

1. ramură a antropologiei care studiază originea și filiația raselor și a popoarelor; etnogeneză.
 

filogenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phylogénie)

1. originea și evoluția organismelor animale și vegetale de-a lungul timpului; filogeneză.
2. ramură a biologiei care studiază filiația speciilor și dezvoltarea lor în cursul vremii.
 

genealogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. généalogie, lat. genealogia)

1. ordine cronologică a ascendenței membrilor unei familii, a unui neam etc.; filiație.
2. disciplină auxiliară a istoriei care studiază filiația familiilor domnitoare, nobiliare etc.
 

genealogist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. généalogiste)

1. specialist în genealogie.
2. persoană care se ocupă cu stabilirea genealogiilor, care studiază originile și filiația familiilor.