OK
X
flecăreală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (flecări + -eală)
1.
(fam.)
vorbărie
fără
rost,
vorbă
de
clacă;
flecărie,
pălăvrăgeală.
flecăritură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (flecări + -tură)
1.
vorbărie
fără
rost,
vorbă
de
clacă;
flecăreală.
bavardaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bavardage)
1.
hiperactivitate
verbală,
lipsită
de
consistență
în
ce
privește
conținutul
de
idei
și
informații;
flecăreală.
comeraj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. commérage)
1.
trăncăneală,
flecăreală;
bârfă,
cancan.
papotaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. papotage)
1.
conversație
goală
și
inutilă;
vorbărie
nesemnificativă.
2.
(fam.)
trăncăneală,
flecăreală,
vorbe
de
clacă.
pălăvrăgeală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (pălăvrăgi + -eală)
1.
faptul
de
a
pălăvrăgi;
discuție
despre
lucruri
lipsite
de
importanță;
vorbă
multă
și
fără
rost;
flecăreală.
2.
(var.)
palavrageală.
verbiaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. verbiage)
1.
abundență
de
cuvinte
inutile;
vorbărie,
flecăreală,
sporovăială.
tocăla
Parte de vorbire:
vb. tr. (reg.)
Etimologie: (nesigură, cf. toca)
1.
a
vorbi
mult,
fără
rost,
a
flecări.
2.
(var.)
(reg.)
a
tocola.