Dictionar

hematie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hématie)

1. element component al sângelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit.
 

acantocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthocyte)

1. hematie deformată semănând cu niște spini zburliți.
 

bacteriocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bactériocyte)

1. hematie alungită, care ia forma unui bacil.
 

ERITR-, ERITRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. érythr/o/-, cf. gr. erythros)

1. „roșu, hematie”.
 

eritrocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. érythrocyte)

1. celulă sanguină de culoare roșie; globulă roșie; hematie, eritroblast.
 

gigantocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gigantocyte)

1. hematie mare, anucleată.
 

megalocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mégalocyte)

1. hematie de dimensiuni mari.