OK
X
carbometru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carbomètre)
1.
aparat
pentru
detectarea
bioxidului
de
carbon,
în
galeriile
de
mină.
carbonatare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (carbonata)
1.
reacție
chimică
de
transformare
a
hidroxizilor
de
carbon
în
carbonați,
cu
participarea
bioxidului
de
carbon.
2.
operația
de
tratare
cu
bioxid
de
carbon
a
zemurilor
la
fabricarea
zahărului,
pentru
purificare.
carbonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. carbonique)
1.
bogat
în
carbon.
2.
acid
~
=
acid
slab,
format
prin
dizolvarea
bioxidului
de
carbon
în
apă.
desulfita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désulfiter)
1.
a
elimina
bioxidul
de
sulf
din
must
sau
din
unele
vinuri
care
au
fost
supuse
sulfitajului.
hematie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hématie)
1.
element
component
al
sângelui,
care
conține
hemoglobină
și
care
transportă
oxigenul
și
bioxidul
de
carbon;
globulă
roșie;
eritrocit.
hipocapnie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hypocapnie)
1.
diminuare
a
bioxidului
de
carbon
din
plasma
sangvină.