Dictionar

homeoproforon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. homéoprophorone; gr. homeoprophoron „care se succede asemănător”)

1. repetarea aceleiași consoane (în special consoana inițială) în cuvinte învecinate.
2. aliterație, parhomeon.
 

aliterație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allitération)

1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică.
3. tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.
4. (înv.) aliterațiune.
 

parhomeon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (gr. parhomoion, din para „alături” și homoios „asemănător”)

1. aliterație, homeoproforon.