Dictionar

iarbă; plantă ierboasă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT herba; gramen
2. FR herbe; herbage
3. EN herb; grass
4. DE Gras; Pflanze
5. RU трaвa
6. HU fű, fűfélék
 

hibiscus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl., lat. hibiscus)

1. plantă ierboasă, arbustivă și arborescentă, originară din India și China, cu flori mari, viu colorate.
 

llanos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. llanos)

1. șesuri întinse, cu vegetație ierboasă, din America de Sud.
 

rendzină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rendzine)

1. sol calcaros, format într-un climat umed, sub o vegetație ierboasă.
 

semiarbust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (semi- + arbust)

1. plantă cu partea de jos lemnoasă și cu cea superioară ierboasă.
 

stepă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. steppe, rus. step)

1. întindere aridă din regiunea de câmpie, cu vegetație ierboasă.